Organizacion Mundial De Comercio

1 .Acordul privind Agricultura

Acordul privind Agricultura urmărește reformarea comerțului în acest sector și crearea unor politici mai orientate către piață. Angajamentele și standardele noi prevăzute în Acord se aplică pentru: accesul pe piață (diverse restricții comerciale ce afectează importurile) ajutorul intern (subvenții și alte programe inclusive cele care cresc și garantează prețurile producătorului și veniturile agricultorilor) subvențiile exportului și alte metode utilizate pentru a reuși că în mod artificial, exporturile să fie competitive. Se permite totodată o anumită flexibilitate în aplicarea angajamentelor. Țările în dezvoltare nu trebuie să reducă nici subvențiile și nici taxele în aceași măsură că țările dezvoltate, acordându-li-se un termen adițional pentru a îndeplinirea obligațiilor, în vreme ce țările subdezvoltate nu sunt nevoite să facă acest lucru deloc. Acordul conține și dispoziții de a€œpace” destinate să reducă posibilitatea de a se produce diferențe sau litigii cu privire la subvențiile agricole pe o perioadă de 9 ani până la finalul lui 2003. În cadrul anexelor Acordului General pentru Tarife și Comerț se regăsesc angajamentele privind taxele, ajutorul intern și subvențiile la export

Noile angajamente privind tarifele și contribuțiile tarifare ce includeau toate produsele agricole au intrat în vigoare în 1995. Participanții la Rundă Uruguay au convenit că țările dezvoltate să reducă tarifele ( sau tarifele mai mari, aplicate peste contribuția tarifara , după caz) în proporție de 36%, în reduceri treptate și egale pe timp de 6 ani. Țările în curs de dezvoltare urmau să facă reduceri de 24% pe o perioadă de 10 ani.

Principală critică adusă politicilor care susțin prețurile interne sau care subvenționează în orice altă formă producția este că stimulează excesul de producție., iar acest lucru încetinește importurile sau determină subvenții la export și la vânzări la prețuri de dumping ( foarte scăzute, uneori chiar sub costurile de producție) pe piețele mondiale.Astfel că țările dezvoltate au căzut de accord să reducă în proporție de 20% pe o durată de 6 ani începând cu 1995. Țările în curs de dezvoltare au convenit să facă reduceri de 13% pe o perioadă de 10 ani. ( denumită compartiment a€œamber” referire la culoarea galbenă de la semafor care înseamnă trafic lent”)

Măsurile care au efecte minime adupra comerțului se pot aplica în mod liber și sunt incluse în compartimentul “verde” (referire la culoarea verde a semaformului) - serviciile din cadrul programelor guvernamentale, de luptă împotriva bolilor, de siguranță alimentară, plăti directe către agricultori cheltuieli de asistentă regională sau privind programele de mediu. De asemenea sunt premise și anumite plăti către agricultori atunci când li se impune să scadă producția ( denumite uneori măsuri din :compartimentul a€œalbastru”), anumite programe oficiale de ajutor destinate promovării și dezvoltării agricole și rurale, în țările în curs de dezvoltare și alte forme de ajutor la scală mică, în comparative cu valoarea totală a produsului sau a produselor ce primesc ajutorul ( maxim 5% -țărilor dezvoltate, 10 -în curs de dezvoltare).

Luând mediile din 1986-90 că nivel de bază , țările dezvoltate au convenit să reducă cantitatea de exporturi subvenționate în proporție de 21 % pe parcursul a 6 ani, iar cele în curs de dezvoltare 14% în decursul a 10 ani. Pe parcursul duratei de aplicare, țările în dezvoltare sunt autorizate în anumite condiții, să utilizeze subvenții pentru a reduce costurile de comercializare și transport la export.

Țările subdezvoltate și cele ce depin de de importul de alimente, în virtutea Acordului trebuie să își reducă exporturile subvenționate.

2. Acordul cu privire la Aplicarea Masurilor Sanitare si Fitosanitare

Articolul 20 din Acordul General privind Trifele și Comerțul ( GATT) permite Guvernelor să adopte măsuri care să aibă efecte și asuprea comerțului , cu scopul de a proteja sănătatea și viață persoanelor sau a animalelor ,cu condiția că aceste măsuri să nu fie nici discriminatorii și nici să fie utilizate că un protecționism vualat. Există de asemenea două acorduri specifice OMC referitoare la siguranță alimentelor, sănătatea animalelor, conservvarea legumelor și la norme despre produse în general, care încearcă să determine măsurile pentru a satisface necesitatea de aplcare a normelor și în același timp să evite apariția unui eventual protecționism.

Acordul cu privire la Aplicarea Măsurilor Sanitare și Fitosanitare se stabilește normele fundamentale referitoare la siguranță alimentelor sănătatea animalelor și conservarea vegetalelor . Se adresează tarlor membre ce utilizează standard, orentari și recomandări internaționale , când acesteaa există. Țările pot să aplice standarde mai severe dacă există un fundament științific în acest sens sau dacă acestea sunt bazate pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor atâta vreme cât criteriile sunt coerente și nepărtinitoare. Într-o anumită măsură pot aplică și a€œprincipiul prudentei”, o abordare în care i se acordă maximă prioritate securității față de incertitudinea științifică. În cadrul Acordului li se permite țărilor să utilizeze norme și măsuri diferite pentru evaluarea produselor.

Guvernele trebuie să publice înainte anunțuri privind regulamentele sanitare și fitosanitare noi sau despre modificările celor deja existente șiș a stabilească un serviciu care să se ocupe cu facilitarea informației.

În cazul existenței unor standarde tehnice și norme industrial variate, acestea pot devein obstacole în calea comerțului. Pe de altă parte sunt necesare din multe puncte de vedere, de la protecția mediului, securitatea personală și cea națională, până la informarea consumatorului. Pot ajută de asemenea comerțul. Așadar apare încă o data întrebarea , cum anume se stabilește dacă standardele sunt realmente utile și nu părtinitoare sau o scuză pentru un protecționism vualat.. Acordul privind Barierele Tehnice și Comerțul (OTC) încearcă să facă regulamentele, normele și procedurile de probă și acreditare să nu aibă influența în sensul de bariere lipsite de necessitate. Totuși în Acord se recunoaște și dreptul țărilor de a adopta standardele pe care le consideră a fi adecvate. O multitudine de regulamente pot să fie un coșmar pentru producători și exportatori. Viață ar fi mai ușoară dacă Guvernele ar aplică norme internațional, iar Acordul îi încurajează să facă acest lucru. Acordul prevede că procedurile utilizate trebuie să fie corecte, nepărtinitoare și existent unei recunoașteri reciproce în ceea ce privește procedurile de evaluare .

3.Acordul privind Textilele si Articolele de Imbracaminte

. Începând cu 1995, Acordul Multifibre a fost înlocuit de Acordul privind Textilele și Articolelle de Îmbrăcăminte al OMC. La 1 ianuarie 2005 sectorul era complet integrat în dispozițiile impuse de GATT , în particular fuseseră impuse limite tarifelor astfel încât țările importatoare nu mai puțeau discrimina exportatorii. După ce acest lucru a avut loc, și Acordul a ieșit din funcțiune, fiind singurul Acord care își prevedea propria dizolvare.

Produsele textile și articolele de îmbrăcăminte au redevenit subiect de discuție pentru standardele GATT după 10 ani. Acest proces a avut loc gradual în 4 etape pentru a da posibilitatea atât importatorilor cât și exportatorilor să se adapteze noii situații. Unele din acele produse aveau deja impuse tarife. În cazul produselor care includeau taxe , rezultatul integrării în GATT a fost eliminarea acelor taxe. În cadrul Acordului se stabilea procentajul produselor care trebuiau să se supună standardelor GATT în fiecare etapă. Procentajele erau aplicate în funcție de nivelul comerțului cu textile și haine din țara importatoare în 1990 .Ritmul de expansiune se stabilea ținând cont de o formulă bazată pe coeficientul de creștere existent în fostul Acord Multifibre. Orice alte restricții, diferite față de cele prevăzute în Acordul Multifibre și care nu erau în conformitate cu Acordurile OMC, trebuiau să fie să fie șterse gradual până în anul 2005. Acordul autorizeazaƒ impunerea unor restricții adiționale temporare, în condiții stricte însă. Aceste "garanții de tranziție"., nu sunt aceleași că și garanțiile prevăzute in mod normal, permise in conformitate cu GATT, putând fi aplicate importurilor din anumite tari exportatoare, însă, țara importatoare trebuia să demonstreze că ramură să de producție națională suferea un prejudiciu grav sau se află sub amenințarea unui prejudiciu grav, iar acesta trebuia să aibă două cauze : creșterea importurilor pentru produsul în cauza și o creștere bruscă și substanțial ale importurilor țării exportatoare în cauza

Organismul de Monitorizare a Textilelor (OST) supraveghează aplicarea Acordului și era alcătuit dintr-un președinte și 10 membrii care acționau în nume propriu. OST monitoriza măsurile adoptate în Acord și furniza informații Consiliului Comerțului de Mărfuri, care examină funcționarea Acordului înaintea fiecărei etape a procesului de integrare. OST de ocupă și de diferențele care apăreau în cadrul Acordului privind Textilele și Hainele. Dacă acestea nu erau rezolvate, puțeau

...