Historia De La UE En Rumano

Uniunea Europeana

Uniunea Europeana este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii integrării economice şi întărirea cooperarii între state. Uniunea Europeana are sediul in Bruxelles, Belgia.

Uniunea Europeana a fost înfinţata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta organizaţie de cooperare europeană care a inceput cu Comunitatea Europeană de Carbune si Oţel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeană in 1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea Europeană. În 1994 Austria, Suedia şi Finlanda au întrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.

Uniunea Europeana are mai multe obiective. In special ea munceşte pentru a promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni, inclusiv in probleme economice, sociale si legate de comerţ, politică externă, securitate şi probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o singură moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de asi atinge obiectivele a fost limitata de neinţelegeri intre statele membre, probleme economice si politice externe si presiune din partea noilor democraţii est europene de a deveni membre.

Crearea Uniunii Europene

La sfârşitul anilor ’80, schimbările politice a facut ca Comunitatea Europeană să crească cooperarea si integrarea. Odată cu prăbuşirea comunismului in Europa de Est, statele ex-comuniste au cerut Comunitaţii Europene sprijin politic si economic. CE a hotarat sa ajute multe din aceste ţări dar sa nu le primeasca imediat ca membre. O exceptie a constituit-o Germania de Est care a fost integrata automat o data cu reunificarea Germaniei.

Datorita acestor schimbari rapide Germania de Vest şi Franţa au cerut o conferinţa intraguvernamentală pentru a căuta o mai mare unitate. O conferinţa intraguvernamentală este o întâlnire între membrii, prin care se incepe procesul schimbării tratatelor Comunităţii Europene. O altă astfel de şedinţă a avut loc in 1989 pentru a pregati un program şi o structură pentru uniunea monetară, prin care membrii ar trebui să adopte o singura moneda. Primul Ministru britanic Margaret Thatcher s-a opus acestei unităţi, dar in 1990 John Major a devenit prim ministru si a adoptat o pozitie mai tolerantă in legatură cu unitatea europeană. Aceste conferinţe au inceput munca la o serie de înţelegeri care au devenit Tratatul Uniunii Europene.

Tratatul Uniunii Europene a creat Uniunea Europeana şi a avut intenţia de a extinde integrarea politică, economică şi socială dintre statele membre. După discuţii lungi a fost acceptat de către Consiliul European la Maastricht, Olanda, in decembrie 1991. Astfel scopul principal al Uniunii Europene va fi Uniunea Economica si Monetară (UEM). Sub UEM membrii UE trebuie sa adopte o singură moneda până in 1999. Tratatul Maastricht desemeana impunea nişte criterii stricte pe care statele membre trebuiau să le îndeplinească înainte de a intra in UEM. Deasemenea tratatul a creat noi structuri proiectate pentru a crea politici de securitate şi straine mai integrate si pentru a încuraja o cooperarea mai mare intre guverne în ceea ce priveşte chestiuni judiciare si legate de poliţie. Statele membre au acordat organelor de guvernare ale Uniunii Europene mai multa autoritate in anumite domenii, inclusiv cele legate de mediu, sănătate, educaţie si protecţia consumatorului.

Noul tratat a stârnit multă opoziţi si îngrijorare din partea cetăţenilor UE. Mulţi oameni erau îngrijoraţi din pricina UEM care ar înlocui monedele naţionale cu o singură monedă europeană. Marea Britanie a refuzat să accepte o parte din elementele tratatului şi astfel ea nu va face parte din UEM şi nu va participa la Capitolul Social, un articol din Tratatul Maastricht care subliniază obiective în politica socială şi cea legată de angajaţi. Alegatorii danezi au refuzat ratificarea printr-un referendum, în timp ce alegatorii francezi au fost in favoarea Tratatului printr-o mica majoritate. Germania a fost o provocare deoarece funcţia de membru in UE încalcă Constituţia. Într-o şedinţă de urgenţă a Consiliului European Danemarca a refuzat mai multe articole ale Tratatului. Din pricina acestor întârzieri UE n-a fost inaugurată oficial decât abia in noiembrie 1993.

Reacţiile populare împotriva unor aspecte si consecinţe ale Tratatului Maastricht a dus la o altă conferinţă intraguvernamentală care a inceput in martie 1996. Aceasta conferinţă a produs Tratatul de la Amsterdam care revizuia Tratatul Maastricht şi alte documente de baza ale UE. Aceste schimbări aveau rolul de a face Uniunea Europeană mai atractiva oamenilor de rând.

Tratatul de la Amsterdam cerea membrilor să coopereze in crearea de slujbe pe tot teritoriul Europei, protejarea mediului, imbunătăţirea sănătaţii publice şi respectarea drepturilor consumatorilor. În plus, Tratatul oferea îndepartarea barierelor de a călători şi imigra între statele membre cu excepţia Marii Britanii, Irlandei si Danermarca. Deasemenea Tratatul dădea posibilitatea admiterii statelor Est Europene ca membre. Tratatul a fost semnat de membrii UE la 2 octombrie 1997.

Extinderea Uniunii Europene

Până in 1995 toate ţările ex-comuniste au cerut sa fie membre UE. Însă UE era îngrijorată de stabilitatea institutilor europene în aceste ţări şi tranziţia lor la economia de piaţă. Ţările din Europa de Est aveau economiile mult mai puţin dezvoltate decât cele din Europa de Vest, care fac întrarea lor în UE dificilă. Extinderea ar necesita o reevaluare a programelor UE. Statele mai bogate se temeau că vor fi nevoite să bage mai multi bani in fondurile UE in timp ce ţările mai sarace se temeau ca partea lor din fondurile alocate de UE pentru agricultură si dezvoltare regionala ar fi puternic afectate.

În ciuda acestor griji, in 1997 UE a fost de acord ca situaţia economica şi politică din ţări ca: Cehia, Polonia, Estonia, Ungaria si Slovenia este în aşa fel încât negocierile pentru aderare pot să înceapă iar statutul de membru să vină după 2000.

...